Self care

Ce am invatat de la prieteni

59256911333ac4aa4878ecb1bcfa1a69.jpg

Cu totii avem o gasca de prieteni alaturi de care ne petrecem timpul, iesim in oras, facem chefuri si ne prostim, cu totii am avut gasca de mers in cluburi in liceu/facultate si, cu siguranta, cu totii am avut acel prieten caruia ii povesteam toate suferintele si bucuriile noastre, corect?

Eu una sigur am avut!

In liceu obisnuiam sa am o gasca de prietene, obisnuiam sa facem cam totul impreuna: mergeam la concerte, faceam proiecte, mergeam la scoala (dap, eram in acelasi liceu, chiar in aceasi clasa cu unele dintre ele), stateam o groaza la telefon, barfeam baietii, ne plangeam de iubitii nostru, ne spuneam totul. La un moment dat am crescut diferit, fiecare a inceput sa mearga pe alt drum, au intervenit discutii… Mie, personal, mi-a fost imposibil sa realizez la acea vreme ca nu se mai invartea totoul in jurul nostru exclusiv, ca aveam iubiti si prieteni in gasti diferite si ca timpul dedicat noua era mai putin, ca aveam personalitati total diferite si ca trebuia sa ne acceptam una pe alta. Pe vremea aia imi era foarte, foarte greu sa iau oamenii asa cum sunt.

E trist ca ne-am indepartat, chiar e, mereu imi aduc aminte de ele cu drag si, desi acum nu ne mai vorbim mai deloc, imi doresc din suflet sa le fie bine, sa aibe noroc in viata si sa se bucure de tot ce are mai frumos lumea asta. Stiti, ele m-au invatat un lucru important: oamenii vin in viata noastra cu un motiv, parcurgem o parte din drum impreuna, dar apoi o luam pe carari diferite, nu neaparat pentru ca vrem, ci pentru ca nu mai avem aceasi destinatie.

In facultate mi-am facut o alta gasca de prietene, nu am fost niciodata la fel de apropiate cum am fost cu fetele din liceu, dar lucram la teme/proiecte impreuna, ieseam impreuna, stateam prin facultate impreuna, vorbeam de chestii personale, ne plangeam una la alta si ne bucuram una pentru cealalta. Cu o parte din ele inca vorbesc, inca imi sunt tare dragi si tin mult la ele, dar, din nou, ne-am indepartat… Diferenta este ca acum stiu ca e o chestie normala, stiu ca drumurile noastre se despart, ca nu avem aceasi destinatie, dar acum stiu si ca din cand in cand te abati de la destinatie pentru a ii saluta pe cei ce ti-au fost alaturi la un moment dat. Da, vorbim rar. Da, ne-a lovit viata si ne e greu sa ne facem timp de orice. Da, uneori ma enerveaza asa de tare…si clar, da, si eu le enervez pe ele de m-ar strange de gat. Dar stiu ca oricand vorbim e ca si cum am vorbit in fiecare zi, ca si cum nu am avut niciodata o perioada in care nu am luat legatura. Si da, sunt sigura ca la un moment dat, cand vom scapa de mastere, stres la job-uri, stres pe-acasa, vom avea din nou timp sa vorbim ca inainte.

De la ele am invatat cat e de important sa ii accepti pe oameni asa cum sunt, ca personalitatile diferite, mentalitatile diferite pot forma un ‘buchet’ frumos, daca vaza in care sunt asezate e plina cu intentii bune si intelegere.

Asadar, indiferent daca prietenii au plecat sau au ramas in viata noastra, ei au mers alaturi de noi o perioada, ne-au fost alaturi, ne-au ajutat si ne-au invat ceva, de aceea este important sa ii pastram in suflet mereu si ori de cate ori avem ocazia, trebuie sa trimitem un gand bun pentru ei in Univers.

Voi, dragilor, ce ati invatat de la prietenii vostri?

Pupici cu sclipici,

Gabriela Adelina

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa ii dai un like si un share.
RSS
Follow by Email
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Don't forget to subscribe!

Daca ti-a placut ce ai vazut pe site, te invit sa iti treci adresa de email in casuta de mai jos pentru a fi mereu la curent cu cele mai noi articole.

Bine ai venit in familia mea online :)

Multumesc din suflet! Ma bucur foarte mult sa te am alaturi de mine in aceasta frumoasa calatorie. Sper sa revii cu drag aici si sa te fac sa pleci de aici cu un tonus bun si un zambet larg.

Spamming is not included! Pinky promise.