CoffeeTalks

Cum am inceput sa scriu pe blog

20170613_183332

Nu stiu cati dintre voi stiti, dar inainte de a incepe acest blog, acum 2 luni, am mai avut un blog, Jurnalul unei fete, pe care l-am inceput in 2009, Octombrie 2009, mai exact si m-am gandit ca ar fi dragut sa va spun cum am ajuns eu sa scriu si de ce am incetat sa o mai fac.

DIn vara lui 2009 eram super obsedata de Twilight, cu totii stim perioada Twilight nu? Eh, pe mine m-a prins foarte tare, atat de tare incat am inceput sa scriu fan-fiction pt un blog dedicat cartilor/filmelor, apoi mi-am facut un prim blog dedicat primului meu fan fiction (si singurul…cred). Era destul de citit, caci eram multi nebuni obsedati de aceasta poveste, dar cumva pe mine scrisul m-a prins.

In toamna lui 2009 am inceput liceul, mate-info, profil real deci, nici o treaba cu scrisul, dar am avut o profa de romana, domana Florina, care ne-a dat ca prima tema sa ne facem un jurnal timp de 6 luni. Doamna Florina isi dorea sa scriem in fiecare seara cateva randuri despre cum a fost ziua noastra, ceva ce ne-a impresionat sau ne-a ramas in minte din ziua respectiva.

Am inceput sa scriu intr-un .doc poezii compuse de mine, discutiile cu prietenul meu de la vremea respectiva, familia, prietenii, despre serialele preferate, carti etc. Cumva fisierul meu a devenit destul de mare, ma invatasem sa scriu dupa o luna in fiecare seara si am decis ca as putea la fel de bine sa imi fac un blog personal, nu erau extrem de la moda pe vremea aceea, dar am inceput usor usor.

Am scris pe acest blog pana in luna Ianuare a anului 2014, scriam destul de des, dar nu aveam un program foarte bine stabilit sau ceva de genul. Aveam pofta de scris, o faceam, nu aveam, pur si simplu nu scriam. Era simplu. Aveam cateva sute de abonati si undeva in jur de 2000 de vizualizari pe zi, era destul de citit, iar asta chiar ma bucura.

Nu scriam pentru bani, desi am facut ceva bani din ele, era mai dificil pentru mine, copil fiind, sa fac reclame pentru diverse chestii sau sa iau macar legatura cu anumite brand-uri. Dar ceva banuti oricum am facut, un ban de buzunar tot aveam.

Am incetat sa scriu in 2014, asa cum va spuneam, pentru ca nu mai simteam ca am ce sa spun. Adica deja blogul meu devenise destul de popular, aveam multi prieteni care ma citeau si acel blog era foarte intim, acolo era practic jurnalul meu si nu e prea placut sa iti citeasca toata lumea jurnalul nu?

In plus simteam ca nu ma mai reprezenta, nu mai voiam sa scriu despre viata mea efectiv, as fi vrut sa scriu si despre carti, fashion, make-up, filme… dar cumva, nu aceasta era tema blogului meu.

Nu am revenit imediat ce am incetat sa scriu pe acel blog de teama, deja erau foarte multi bloggeri, iar mie imi era teama sa revin, simteam ca nu am la fel de multe lucruri de spus ca si ei.

Am decis sa revin, mi-am facut curaj sa revin, pentru ca imi era foarte dor sa scriu, mi-a lipsit enorm asta… Plus ca e cea mai placuta senzatie sa stii ca cineva te citeste, cineva apreciaza ceea ce scrii tu, sau te critica…e placut sa stii ca unor oameni pe care nu i-ai vazut vreodata, le pasa de ceea ce scrii tu.

Asa am inceput eu sa scriu pe blog, si asa am revenit in lumea blogging-ului pe acest blog, pe care chiar sper sa il transform intr-un .com curand.

Deci, ce spuneti de „traseul” meu in „ale blogului”? Voi cum v-ati apucat de blogging? Cate blog-uri ati avut pana in prezent?

Love,

Gabriela Adelina

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa ii dai un like si un share.
RSS
Follow by Email
Facebook
Instagram

18 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Don't forget to subscribe!

Daca ti-a placut ce ai vazut pe site, te invit sa iti treci adresa de email in casuta de mai jos pentru a fi mereu la curent cu cele mai noi articole.

Bine ai venit in familia mea online :)

Multumesc din suflet! Ma bucur foarte mult sa te am alaturi de mine in aceasta frumoasa calatorie. Sper sa revii cu drag aici si sa te fac sa pleci de aici cu un tonus bun si un zambet larg.

Spamming is not included! Pinky promise.