Self care

To those who dare to dream

CaptureEu, in urma cu vreo 8 ani, eram ciudat de increzatoare si de visatoare comparativ cu alte personae de aceasi varsta cu mine. Eu stiam ca sunt inteligenta, stiam ca sunt super pregatita la scoala, stiam ca voi reusi tot ce imi voi propune, stiam ca orice plan as avea il voi duce la bun sfarsit. Pe scurt – stiam ca viata mea va fi exact asa cum imi doresc. Pe cat de nesigura eram in ceea ce priveste aspectul exterior, pe atat de increzatoare si, chiar, plina de mine eram in ceea ce priveste viitorul meu.

Emanam o siguranta care de foarte multe ori enerva, si era normal sa enerveze, in special daca te luptai sa afli ce vei face maine, cum vei trece la material x, dar ce nota vei lua la nu stiu ce examen and so on. Eu aveam emotii la examene pt ca sunt emotiva de fel, dar intotdeauna stiam ca se va sfarsi cu bine, stiam ca la final tot in picioare voi fi.

Intr-o zi un tip imi spune, putin iritat de mine si de comportamentul meu:

„Eh, tu ai capul in nori, mai vino cu picioarele pe Pamant, ca altfel nu vei reusi sa faci nimic din ce visezi tu acum, ai sa vezi, vei ajunge vai de tine…”

M-a deranjat comentariul lui. Cum indraznea el sa puna la indoiala viitorul meu si cum de nu vedea ca viitorul meu e scris deja? Si de ce e ceva rau sa visezi? Ce, nu toti visam? E ceva rau sa visezi? Dar eu nu visez, eu fac planuri.

Cam asta era in mintea mea dupa acel comentariu si am inceput sa fiu mai ‘cu picioarele pe Pamant’, cel putin in public. In mintea mea viitorul meu era fix la fel, stiam cu siguranta ca am sa ajung unde visam, de ce nu as fi ajuns, pana la urma?

Abia cativa ani mai tarziu am inteles ce era de condamnat in comportamentul meu… NIMIC.

Da, da, nimic. Eu visam, visam cu ochii deschisi, faceam planuri pentru un viitor ce stiam ca am sa il primesc, ma comportam ca si cum deja aveam acel viitor, imi imaginam discutii cu persoane pe care stiam ca am sa le cunosc. De ce ma caracterizau altii ca nefiind ‘cu picioarele pe Pamant’ desi picioarele mele erau foarte bine ‘infipte’ in pamant?

Pentru ca eu eram o visatoare inconjurata de oameni ce aveau doar cosmaruri.

Exagerez? Pai cand eu imi imaginam un viitor frumos, ei isi imaginau problem, suferinte. Cand eu imi imaginam discutii frumoase cu oameni frumosi, ei isi imaginau certuri ingrozitoare cu oameni de care at fi trebuit sa stea departe. Cand eu planuiam viitoarea universitate/job, ei planuiau sa faca bani, sa faca bani. Cand eu visam un camin, ei visau un acoperis deasupra capului. Tot mai crezi ca exagerez cand zic ca ei aveau doar cosmaruri?

Daca m-as putea intoarce-n timp pentru a purta o discutie cu mine cea de acum 8 ani, mi-as spune:

 

‘Viseaza cu ochii deschisi, planuieste imposibilul, imagineaza-ti ca vei atinge stelele intotdeauna. Fara teama, fara emotii, fara ezitari, fara nimic din ceea ce ti-ar umbri viitorul. Tipa-ti visele, tipa-ti planurile, spune-le oricui e gata sa te asculte, repetale pana le vor invata si ei si tu. Si ori de cate ori bei un pahar cu vin sa il bei intotdeauna pentru cei ca tine.’

 

Asta va spun si voua acum: visati neincetat si planuiti imposibilul pana va devein posibil.

Cand scriu randurile astea am un pahar de vin in mana, o carte buna langa ce ma asteapta si privesc cerul instelat, si beau pentru cei ca mine si ca tine, beau pentru cei ce indraznesc sa viseze.

Pupici cu sclipici,

Gabriela Adelina

 

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa ii dai un like si un share.
RSS
Follow by Email
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Don't forget to subscribe!

Daca ti-a placut ce ai vazut pe site, te invit sa iti treci adresa de email in casuta de mai jos pentru a fi mereu la curent cu cele mai noi articole.

Bine ai venit in familia mea online :)

Multumesc din suflet! Ma bucur foarte mult sa te am alaturi de mine in aceasta frumoasa calatorie. Sper sa revii cu drag aici si sa te fac sa pleci de aici cu un tonus bun si un zambet larg.

Spamming is not included! Pinky promise.